|
Aeroglisor
de Dunare
Macheta
Modelism International/aprilie 2007
Cand am cumparat numarul 1/1991 al
revistei Modelism si am vazut poaza cu aeroglisorul fotografiat
in Bucuresti in fata Casei Centrale a Armatei si planurie
aeroglisorului nu mi s-a parut ca ar fi o lucrare care sa mi se
potriveasca. Intre timp, Modelism a scos kitul din rasina al
aeroglisorului, la scara 1/35.
Avand kitul in mana si vazand
aeroglisorul 3D parca mi-a facut cu ochiul ideea nu de al
construi de la 0 ci de a monta kitul.
Caliatea pieselor
turnate mi-a parut destul de buna la prima vedere. N-am gasit
bule de aer sau piese turnate partial, iar rasina parea a fi de
calitate.
Acestea fiind zise, am "saltat" kitul si
m-am indreptat cu el spre casa.
Am insirat piesele pe masa de
lucru pentru o mai buna examinare. Detaliile sunt bine reliefate
ceea ce imi spune ca n-am facut o afacere proasta cand am
achizitonat kitul.
Am cautat in colectie revista unde stiam
ca au fost publicat planurile si am inceput sa verific
corectitudinea fata de acestea.
Totul e bine. O singura
problema minora am gasit la punte care din cauza faptului ca este
subtire si lunga si care probabil a fost scoasa din matrita
inainte de a fi complet intarita, s-a lungit cu 1,5 mm. N-a fost
nici o problema sa tai puntea la 8 mm in fata locasului
tragatorului. Dupa ce am "extras" cei 1,5 mm din
lungimea puntii am lipit cele doua bucati cap la cap folosindu-ma
si de o ranforsare lipita pe spate.
Pentru inbinari, cea mai
buna solutie mi s-a parut a fi cianoacrilatul (superglue).
Rezistent si destul de rapid.
Nu m-am straduit sa chituiesc
prea mult inbinarea pentru ca am facut o taietura foarte exacta,
iar firicelul subtire care s-ar vedea urmeaza a fi ascuns de
catre diverse bagaje asezate pe punte.
Pentru prinderea
motorului voi folosi poxilina. Greutatea mare si suprafata mica
de lipire m-a facut sa ma gandesc la aceasta solutie pentru ca e
mai sigura.
O data rezolvata problema cu puntea (maxin 30 de
minute) am inceput asamblarea kitului. Am facut asamblarea
pieselor ca sa pot face vopsirea in "mare". Am ales ca
varianta de vopsire culorile in care era probabil vopsit
aeroglisorul la momentul capturarii.
Am degresat suprafetele
cu alcool izopropilic inainte de a baga aerograful in functiune.
Pana sa se usuce rosul caramiziu cu care era piturat sub
linia de plutire am inceput desprinderea de pe culee a pieselor
mici, debavurarea si degresarea in vederea vopsirii.
Pentru
inbogatirea machetei am cautat printre "resturi" de
unde am ales cateva lazi de munitie si prelate ramase de la
kituri Italeri si Tamiya.
Pituratrea de deasupra liniei de
plutire am facut-o cu gri deschis.
A trebuit sa confectionez
geamul si rama pe care kitul nu le ofera, dar si asta a fost o
parte usor de rezolvat. M-am folosit de capacul de la o casoleta
de inghetata care era transparent din care am taiat o bucata la
dimensiunile masutate pe plan din care am facut zona vitrata si
de fire trase la 1mm din rama (culee) de la un kit de plastic din
care am facut cele trei laturi ale ramei geamului.
Rama
geamului a fost vopsita cu aceiasi culoare cu puntea.
Uzurile
pe punte le-am optinut folosind pulbere optinuta din creta
pastel. Doua nuante de gri (deschis si foarte inchis) si un
caramiziu inchis pentru "rugina". Prafurile le-am
aplicat cu o pensula lata (din cele pentru vopsele de ulei).
"Zgarieturile" le-am optinut aplicand vopsea "otel"
cu o pensula lata stearsa in prealabil pana aproape nu mai lasa
vopsea pe suprafata (vopsire semi umeda).
Motorul cu ai sai
cinci cilindri e foarte lejer de montat trebuie un pic largita cu
un spiral gaura de la elice in rest piesele vin singure la
locurile lor. E posibil ca bratele laterale de prindere ale
mororului sa fie curbate. Pentru ca sunt subtiri se indreapta
lejer la cald. Ori in apa calda ori la flacara unei lumanari,
rasina se inmoaie, se aduce in pozitia dorita si cand se raceste
va pastra ultima pozitie in care s-a aflat.
Carterul
motorului l-am vopsit "negru otel" , chiulasele in
"aluminiu" iar evacuarile in "otel". Partea
din spate unde era si rezervorul de combustibil le-am vopsit tot
gri deschis.
Dupa uscare am facut o spalare cu umbra arsa
(vopsea de ulei) puternic diluata cu benzina de brichete.
Elcea
am vopsit-o in "culoarea lemnului" si dupa uscare am
aplicat cu o pensula lata si "tepoasa" vopsea de ulei
maro nediluata. Am apasat destul de bine pe pensula astfel incat
sa lase vopsea doar printre perii pensulei creand senzatia de
fibra a lemnului. Daca rezultatul nu este satisfacator, vopseaua
se sterge cu o carpa si se reia procedura pana la optinerea
efectului dorit. Pentru ca vopseaua de ulei se usuca foarte greu
m-am folosit de caldura unui bec de la o veioza cu abajur metalic
astfel ca elicea s-a uscat cam intr-o ora.
Am fixat cu
poxilina intregul ansamblu in locul de pe punte.
Tot din fire
trase din rama de stiren am confectionat barele de protectie din
fata elicei si ranforsarile supimentare care sustineau motorul.
Am confectionat din tabla subtire de cupru doua cleme de
prindere pentru canistre.
Am facut ultimele retusuri de vopsea
si am inceput sa pun detaliile pe punte: mai intai volanul,
scaunle, suportul armei, arma (vopsita in "gun metal")
cu banda si cutia de munitie, lanstorul de rachete, lopata si
tarnacopul adica cele date in chit si am terminat cu lazi de
munitie si doua prelate pentru a mai incarca modelul.
In
final modelul l-am pus pe o "platforma" care sa
simuleze situatia "reala" intr-o vitrina care se
gaseste in magazin si care ma scapa de grija de a proteja macheta
de praf.
Rezultatul final este chiar de efect si nici n-a
necesitat prea multa munca din partea mea.
Cristian Marin
|
